joi, 21 iulie 2011

Pe Ceahlau cu Miruna

       Am fost pe Ceahlau! Cu Miruna! Fix cand implinea 1 an si 4 luni! Asa ca merita povestit.
 
     Am plecat, astfel, din Iasi, intr-o frumoasa dimineata de sambata cu gandul sa purcedem la o mini-incursiune pe Masivul Ceahlau. 
   Am facut muntele asta de nenumarate ori, din toate directiile, si pe toate traseele. Spre marea mea rusine am constatat acum ca nu am povestit, adica nu v-am povestit si voua, despre aceste mici incursiuni ale noastre, despre minunatele trasee ce pot fi facute pe Ceahlau. Un munte spectaculos,  brazdat de trasee montane bine stabilite si cu peisaje absolut minunate. Se poate porni atat din statiunea montana Durau, cat si de pe partea cealalta, din Izvorul Muntelui. Este de prisos sa va mai spun ca in ambele parti ale muntelui gasiti nenumarate locuri de cazare sau campare, dupa dorintele si preferintele fiecaruia. Dar despre toate aceste detalii tehnice, despre traseele bine marcate si despre cum si ce peisaje vi se deschid pe aceastea, in postarile ce vor urma.
    Noi, acum, am mers din Iasi spre Durau, urmand sa urcam din statiune pe traseul Durau - Poiana Viezuri - Duruitoarea. Traseu obisnuit, nici prea-prea, nici foarte-foarte. Avand in vedere ca eram totusi cu un copilas micut, nu ne-am avantat la un traseu mai lung sau mai dificil. Am hotarat ca e suficient pentru Miruna acest urcus de doua ore prin padurice. 
    Am platit taxa de intrare, am pus rucsacii in spate, inclusiv pe Miruna, care are transportorul ei adecvat :) acestor situatii, am luat apoi muntele in piept, prin padurice.....si am tot urcat, urcat...urcat...pret de o ora pana am dat de primul popas, adica Poiana Viezuri. Aici peisajul ti se deshide, soarele se face bine simtit, iar fluturii se bucura de prezenta umana. Sau nu?
    Am zabovit putintel acolo, cat sa ne mai tragem sufletele si sa ne reincarcam bateriile. Unii au baut apa, altii lapte...dupa varsta, ca sa zic asa :P. 
 
    Miruna, fiind atractia muntelui, nu stiu cum de s-a pricopsit, din senin cu niste laude admirative venite din partea unor doamne ceva trecute de prima tinerete: "Vai ce draguta e! cat are? Vaii, vai...." Entuziasmul li se citea pe chip sau invidia? :)) Eei, oricum ar fi fost, au trasnmis ele, doamnele in varsta adicatelea, ceva-ceva emotii puternice Mirunei, care s-a pornit imediat pe un tipat-plans de s-a auzit sigur pana la Dochia :)) 
    In fine...cu o gluma-doua am reusit sa oprim puhoiul de plansete ce ne invata auditiv, pornind mai departe la drum inarmati cu multa, multa, dar foarte multa ...bunavointa :P. Miruna a vrut si ea sa calce pe urmele pasilor nostri. Adica ce? numai voi sa urcati pe Ceahlau? Vreau si eu! si a urcat si ea...putintel.
  
  
      Dupa o ora de mers se auzea vuietul timid al cascadei Duruitoarea si fericirea se citea pe chipul unora dintre coechipieri :) Ajunsi aici, transpirati si nadusiti, am descarcat rucsacii cu mancare si pe Miruna, am admirat peisajul, cascada,... ne-am salutat cu niste cunoscuti, veniti si ei in acelasi tip de plimbare ca si noi. Apoi ne-am pus pe mancat din cele ce adusesem cu noi de acasa. Fiecare cat a vrut, cat a putut, cat a dorit. Ne-am fotografiat, evident cu cascada in spate :P,  asa, drept marturie ca am trecut pe acolo, cu Miruna. Asta ca sa nu ne scrijilim numele pe mese sau copaci cum se mai practica. In fine!
 
     Si in timp ce sedeam noi acolo, fericiti si satisfacuti de victoria noastra :)) s-a auzit un tunet. Prognoza meteo anuntata era de 60% sanse de furtuni si precipitatii. Wow! tuna! asa ca am strans repejor toate cele, am luat gunoiul la noi (ca vorba ceea: Abandonarea deseurilor aduce ghinion!)  si pe Miruna in trasportor-purtator si am pornit-o cu tunetele in spate, spre Durau. 
   Am mers destul de repejor la vale, pe drumul de intoarcere spre Durau. Miruna a fost doborita de oboseala, de aerul tare al Ceahlaului asa ca la un moment dat a cazut...ca un soldat pe front! ha!ha! somn in spatele lui taica'su pana jos in Durau.
 
 
    Ajunsi in Durau, deja cerul era negru, norii de ploaie se adunasera...tunetele se auzeau....imagine de vis :))  Ne-am imbarcat repede in masini si hai la drum spre Iasi.
   De cum am iesit din Durau ne-a izbit ploaia in plin. Si cand zic izbit, a nu se intelege altceva, decat ca ne-a izbit! Ploua torential, stergatoarele pe viteza maxima abia-abia daca faceau fata puhoiului de apa. Mihai, Florina si Raluca, coechipierii nostri, din cealalta masina, fiind inaintea noastra au facut la un moment dat si un fel de sport extrem, eliberand soseaua blocata de un brad doborat de furtuna.
   Eei, si uite asa prin ruperea de nori am trecut noi in drumul nostru spre casa. Dar nu mai conta. Fusesem cu Miruna pe Ceahlau!
   Acum va las sa va delectati cu niste poze dragute de prin drumetia noastra. Abia asteptam si celelalte drumetii. S-a dat startul la urcusuri pe munte, iarasi....si pentru asta suntem foarte happy!
 
 



33 de comentarii:

  1. Ce plimbare minunata a-ti facut ! Si mie imi plac plimbarile la munte...in mijlocul naturii. Dulce foc Miruna . Simpatic ce era scris... "abandonarea deseurilor aduce ghinion" . Eu intotdeauna am spus ...romanii sunt cam superstitiosi ;-)
    Astept urmatoare plimbare...ciao!

    RăspundețiȘtergere
  2. "Apoi ne-am pus pe mancat din cele ce adusesem cu noi de acasa. Fiecare cat a vrut, cat a putut, cat a dorit". Din pacate eu am fost mai sarguincioasa, am strans repede ce era pe masa, dupa care am aflat ca unii ar mai fi mancat :)).

    RăspundețiȘtergere
  3. nicoleta, mersi de vizita si ca ma bucur ca te-am binesdispus:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Florina, stai linistita ca aia "unii" oricum mancasera suficient :))))))))))))))))))))))))

    RăspundețiȘtergere
  5. sunteţi teribili! atâta pot să zic! :) Brava la voi!!

    RăspundețiȘtergere
  6. Bine ai facut Florina, ca ai strins tot inainte de a ma intoarce la masa :) Inchipuie-ti ca un sfert de ora in plus la cascada ar fi insemnat sa ne prinda ploaia torentiala pe munte... Asa ca pot spune: You're a life saver :))

    RăspundețiȘtergere
  7. Ce frumoasa plimbare ati facut si oricum va fi de neuitat...primul urcus al Mirunei ramane in istorie!!!Cand eram tanara imi placea si mie muntele...acum la kg mele imi trebuie si mie un transportor-purtator...Apropo tu toate bunatatile pe care le gatesti,ce faci cu ele?Vreau sa spun ca stiu,gatesti pentru familie,OK dar tu nu te atingi de mancare????
    Plimbarea splendida iar MIruna-i o dulceata...

    RăspundețiȘtergere
  8. N.am reusit sa termin,spune-am de Miruna ce domnisoara s-a facut si...determinata!!!
    Pupici si astept urmatoarele urcusuri!!!

    RăspundețiȘtergere
  9. Petronela, multumim de urari, aprecieri. Miruna s-a facut mare, asa e...iar cit priveste determinarea ei...of...prea de devreme si prea cu mare personalitate :))
    Iar in ceea ce priveste mancarea...eu maninc ca o termita, rad tot, dar.....asa e soarta mea sa fiu cit un bat. dar acum m-am mai ingrasat putin :))

    RăspundețiȘtergere
  10. Minte Petronela, sa n-o crezi manaca cat o vrabie nu cat o termita :))

    RăspundețiȘtergere
  11. Daca intereseaza pe cineva timpii parcursi, la urcare am facut 1 ora si 50 minute (cu Miruna si pe propriile picioare in zona Poienii Viezuri), iar la coborire 1 ore si 30 de minute (grabiti de tunete, dar nu foarte grabiti pentru a nu trezi fata adormita in rucsac...). Pe pliante scrie 2 ore dus si ceva mai putin la intors, de aceea cred ca sint timpi normali pentru un turist obisnuit, incluzind aici pauze de hidratare, de odihna si de poze :)

    RăspundețiȘtergere
  12. Misto calatoria, cel mai mult m-a impresionat cascada, ati vazut si ceva animale?

    RăspundețiȘtergere
  13. Fluturi si gize :) Si se auzeau ceva pasari prin copaci. Animale nu am vazut, e o carare foarte circulata in perioada asta a anului, probabil animalele se sperie de galagia facuta de turisti.

    RăspundețiȘtergere
  14. Pacat ca n-o sa-si aminteasca prea multe micutza, e super dulce apropo :)

    RăspundețiȘtergere
  15. Pozele sunt foarte frumoase si povestea este minunata !

    RăspundețiȘtergere
  16. Foarte frumoase pozele, ce pofta mi-ai facut de o drumetie.

    RăspundețiȘtergere
  17. Frumoase pozele, eu nu am avut inca ocazia sa ajung pe acolo dar cu siguranta in viitorul apropiat o sa ma duc, pacat ca vine iarna,

    RăspundețiȘtergere
  18. Ce mi-ar fi placut sa merg si eu la munte cand eram mic....pacat ca ai mei nu sunt cu muntele.

    RăspundețiȘtergere
  19. Felicitari pentru excursie! Aveti un copil minunat care se pare ca intra cu dreptul in viata!

    RăspundețiȘtergere
  20. Vine iarna si se schimba peisajul la munte, abia astept sa merg. super pozele.

    RăspundețiȘtergere
  21. Superbe poze si Miruna o sa ajunga muntomana :)

    RăspundețiȘtergere
  22. Mi-au placut mult pozele, nu am fost pe acolo si cred ca la anul am sa vizitez si eu.

    RăspundețiȘtergere
  23. Bravo,vara e frumos,pe timp de iarna nu prea am curaj sa merg pe acolo.

    RăspundețiȘtergere
  24. Ma bucur ca stiti sa profitati de viata asta frumoasa.

    RăspundețiȘtergere
  25. Sper sa vizitati si alte locuri,sa vedem mai multe poze,mult noroc.

    RăspundețiȘtergere
  26. Dar v-au tinut bine picioarele, mai ales ca ati mai carat-o si pe micuta.

    RăspundețiȘtergere
  27. Vai ce fetita curajoasa,a mai plans ea putin,dar se vede ca pana la urma i-a placut.

    RăspundețiȘtergere
  28. Ce amintiri frumoase va avea Miruna cand o sa vada pozele peste cativa ani.

    RăspundețiȘtergere
  29. Foarte frumos din partea voastra ca îi aratati de mica acele locuri frumoase.

    RăspundețiȘtergere