Ceva ce mi-a plăcut

    Sighişoara mi-a plăcut întru-totul. Nu există ceva care să nu mă fi binedispus sau care să îmi lase vreun gust amar. Este locul în care mă simt bine, de altfel, ne simţim bine, aşa încât poposim pe acolo cam de fiecare dată când avem prilejul. Atât de bine ne este acolo, în Sighişoara, încât tragem de fiecare dată la aceeaşi pensiune pentru a ne odihni picioarele obosite de drum şi mâncăm la aceeaşi terasă minunată de la poalele cetăţii. Sunt lucruri multe şi frumoase pe care le-am văzut acolo, oameni draguţi şi veseli, o lume arhaică şi contemporană în acelaşi loc.
   Postez aici câteva poze din sutele pe care le avem din zonă.
   Nu ştiu dacă sunt chiar cele mai reuşite, mai frumoae, mai plăcute dar sunt cu siguranţă câteva din imaginile dragi.

 

 

 

 

    Afişajul telefonului mobil în oglindă. Efect care s-a produs spontan, după ce am urcat Scara Şcolarilor, sus în deal în apropierea Şcolii din Deal. Ooopss!!!

 

 

       două fetiţe foarte frumoase care ne-au atras privirile

         şi, bineînţeles, cea mai bună pizza din oraş şi cea mai de soi cafea...la Terasa JO !

doi călători

şi câte ar mai fi ...........

Un Altfel de Festival - Proetnica

    Pe lângă mult cunoscutul şi mult vestitul Festival Medieval, ce se desfăşoară anual în cetatea Sighişoarei, un altfel de festival şi-a găsit şi el locul în peisajul cetăţii.

    E vorba de  festivalul Proetnica, un festival al culturilor etniilor ce convieţuiesc alături de noi, pe meleagurile patriei: turci, tătari, bulgari, italieni, nemţi, saşi, unguri, machedoni, evrei etc. 

  Astfel, toţi se reunesc pe scena festivalului ce are loc în Piaţa Mare a Cetăţii.

  Copii, tineri şi mai puţin tineri, din diverse etnii vin şi îşi prezintă aici folclorul, cântecele, tradiţiile păstrate de veacuri, din neam în neam, portul, lucrurile care îi fac să simtă că încă mai aparţin unei comunităţi.

   Dacă ai răbdare şi plăcere descoperi o altfel de Românie, complexă şi plină de vitalitate.

   În unul din popasurile noastre în Sighişoara am fost şi noi martorii unei astfel de seri minunate a festivalului etniilor. 

   Încântător!

    Italienii cântă cu vervă, ungurii dansează mândru cu ritm bine închegat şi cântă cu jale, grecii şi machedonii îţi transmit o stare de bine dansând şi cântând cu patos. 

   Dar cel mai mult ne-a încântat poporul evreu. Evreii, oropsiţi de veacuri, transmit prin muzica şi dansul lor un optimism nemaiîntâlnit la nimeni, cumva copilăresc, pur şi sincer. Ascultându-i şi privindu-i am înţeles (pentru a nu ştiu câta oară, iar), cum au reuşit să supravieţuiască, cum nu s-au pierdut niciodată ca neam, cum şi-au păstrat vie speranţa spre viitor. Sunt optimişti şi ludici. De aia îi iubesc atât de mult.

   Dacă aveţi timp sau ocazie mergeţi măcar o seară la un astfel de altfel festival.

În Cetatea Medievală

   Sighişoara este un loc în care am poposit cam în fiecare an, în timp ce ne întorceam din peregrinările noastre transilvane spre plaiurile moldave, de acasă. Cocoţată sus pe deal, udată la poale de Târnava Mare, Sighişoara a fascinat de secole, fiind încă singura cetate medievală locuită din sud-estul Europei. Sighişoara mai este supranumită „Perla Târnavei” (fiind situată pe râul Tarnava Mare, afluent al Mureşului), sau „mărgăritar al Transilvaniei”.
  Aşezarea a fost întemeiată în 1191, fiind atestată documentar abia în 1280, sub numele de Castrum Sex. Un incediu puternic avea să distrugă Sighişoara în aprilie 1676. În şase ore, cam trei sferturi din oraş a căzut pradă focului. Majoritatea clădirilor au fost reconstruite în urmatorii doi ani, cu puţin ajutor din partea sibienilor.
    În 1999 Sighişoara a fost inclusă în patrimoniul cultural UNESCO.
   Cetatea a fost construită de saşi în secolul al XII-lea. Zidurile aveau aproape un kilometru, iar turnurile de apărare aparţineau breslelor de meşteşugari. Aşa au rămas până azi Turnul Frânghierilor, Tăbăcarilor, Croitorilor, Cositorarilor,Cizmarilor, Măcelarilor, Fierarilor, Giuvaergiilor.

Turnul Cizmarilor

Turnul Cojocarilor

Turnul Fierarilor

Turnul Măcelarilor

   Dar poate cel mai faimos turn, este Turnul cu Ceas, cel care apăra, de altfel şi Poarta Centrală a cetăţii. Cetatea era deosebit de bine fortificată fiind aparată de trei porţi. Prima poartă se află sub bolta de trecere de sub clădirea de azi a Casei de Cultură "Ciprian Porumbescu". Curtea de acces care duce spre a doua poartă, te copleşeşte prin maiestuozitatea turnului şi forma masivă a barbacanei. A doua poartă se închidea cu uşi masive de stejar, întărite cu drugi de fier, iar cea de a treia poartă era încastrata în zidul turnului şi se ridica pe scripeţi ca o ghilotină.  A doua intrare se află în paza Turnului Croitorilor, în latura opusă a cetăţii. Aceasta este singura cale de acces a maşinilor în cetate, fiind formată din două bolte care conţineau două porţi metalice, de asemenea ridicate cu ajutorul scripeţilor.

Turnul Croitorilor, poarta de acces a maşinilor

  Turnul cu Ceas este astfel un simbol al cetăţii cadranul său conţinând şapte figurine, simboluri ale fiecărei zi din săptămână. Acestea ies, pe rând, la miezul nopţilor, din turn. Legenda spune că globul de aur din vârf a fost pus acolo de un uriaş. Cine ajunge să-l atingă, îl va stăpâni. Până acum, numai aşa-zisul cocoş "de la meteo" a pus gheara pe el. Turnul cu Ceas este transformat în muzeu, putând fi vizitat anual de mii de turisti, priveliştea descoperită de sus fiind de-a dreptul fascinantă.

    Zilnic pe străzile cetăţii îl vei întâlni pe toboşarul cetăţii care anunţă mândru ce s-a mai întâmplat în cetate.

   Îmbrăcat în straie medievale, bate toba şi invită turiştii în cetate (în 55 de limbi) sau le reaminteşte localnicilor că au uitat să-şi plătească dările către primărie. Toboşarul cetăţii Sighişoarei, singurul din lume angajat de o primărie, n-are doar rol decorativ. El îi îndrumă pe turişti, le răspunde la întrebări şi le dă sfaturi: „Nu uitaţi, vorbele bune nu strică niciodată dinţii! Am zis!”. Pe cerşetori, despre care spune că „încalcă legea locului”, îi ameninţă cu camera de tortură. 

   De o mare însemnătate, cu o faimă tot atât de mare ca şi Turnul cu Ceas, este şi Şcoala din Deal, care încă mai funcţionează şi astăzi, elevii urcând la ore pe vestita Scară a Şcolarilor.

Scara Şcolarilor

Şcoala din Deal

Şcoala din Deal - ansamblu

 Alte obiective de vizitat mai pot fi Biserica Mânăstirii, Biserica Romano-Catolică, Casa cu Cerb şi  mai toate coridoarele şi străduţele lăturalnice ce te pot duce spre epoci cu aer medieval.

Biserica din Deal

Biserica Mânăstirii Dominicane

Biserica Romano-Catolică

Casa cu Cerb

   O mare parte a faimei Cetăţii a fost construită în jurul personajului „Dracula”. Casa „Vlad Dracul” e locul în care se presupune ca s-ar fi stabilit tatăl lui Vlad Ţepeş, principele Vlad Dracul, între anii 1431 şi 1435. Acesta ar fi înfiinţat în Sighişoara o monetărie. Legenda spune că însuşi Vlad Tepeş s-ar fi născut aici, dar acest lucru n-a putut fi dovedit încă istoric. Acum, Casa „Vlad Dracul” adăposteşte un restaurant medieval.

    Anual în Sighişoara se desfăşoară Festivalul Medieval, unde te poţi întoarce în timpul în care cavalerii îşi disputau în turniruri mâna frumoaselor domniţe de os domnesc, iar văjitoarea cea rea era arsă pe rug.
     Un alt festival, poate şi mai interesant decât Festivalul Medieval este Festivalul Proetnica, în care etniile conlocuitoare îşi prezintă pe scenă tradiţiile, cântecele şi portul propriu.

    În cetate întâlneşti la tot pasul artişti mai mult sau mai puţin amatori, pictori, graficieni, lucrători în piatră sau sticlă, tarabe cu numeroase lucruri artizanale, hand-made sau nu numai.

   Cosmopolitul şi arhaicul îşi găsesc deopotrivă loc în cetate. Mergeţi de o vizitaţi!