Întoarcere în timp

   Nu am găsit alt titlu pentru mica mea postare de azi, decât : Întoarcere în timp. Şi asta pentru că acum câţiva ani am făcut cu bună ştiinţă o întoarcere în timp. 

   Locul unde s-a petrecut acest eveniment: oraşul Şimleu Silvaniei. Situat în partea de vest a judeţului Sălaj, la o distanţă de 29 km pe şoseaua naţională D.N. 1H faţă de municipiul Zalău, reşedinţa judeţului Sălaj. Oraş transilvănean, cald şi frumos, dar zguduit în 1940 de cutremurul hortysto-hitlerist, ca întreaga Transilvanie de Nord şi nu numai. Aici a fiinţat unul din ghetourile de pe teritoriul Transilvaniei de Nord, ghetou ale cărui rămăşiţe mai pot fi vizitate şi astăzi de cei dormici să nu uite şi să înveţe că trecutul nu se poate repeta.

Grădina Zmeilor

      La Grădina Zmeilor am ajuns întâmplător, mânaţi doar de avântul nostru excursionist în zona Sălajului. Grădina Zmeilor, rezervaţie naturală, este situată la 35 km de Zalău şi 9km de Jibou , foarte aproape de satul Gâlgăul Almaşului. 

   Grădina Zmeilor este un fenomen natural considerat de specialişti ca fiind unic în Europa. Rezervaţia figurează într-un vechi ghid turistic sub denumirea de "Grădina Zmeilor". Localnicii o mai numesc şi numesc "Fata Cătănii". Legenda povesteşte despre o fată care s-a îndrăgostit de o catană şi a fost transformată într-o stană de piatră de blestemul mamei ei vitrege. A existat în rezervaţie o stâncă care avea forma unei fete cu parul lung, cu un ulcior în mână şi o doniţa în spate. Aceasta s-a pierdut, însă, din păcate la inundaţiile din 1973. 

  Celelalte stânci au diferite forme primind de la localnici diferite nume. Cele mai impresionante sunt două stânci în formă de prismă numite sugestiv "Zmeul" şi "Zmeoaica". Alte blocuri de piatră au fost denumite sugestiv "Moşul", "Eva" si "Dorobanţul". Întreg complexul de stânci este considerat un fund de mare cu roci vulcanice. Dacă am încerca să facem abstracţie de vegetaţie şi ne-am lăsa purtati de imaginaţie, am putea deveni veritabili scafandri în apropierea stâncilor care prezintă urme de scoici, melci.

   Formele spectaculoase ale formaţiunilor existente în Grădina Zmeilor se explică prin alunecarea stratelor de conglomerate şi gresii. Este vorba despre gresia de Sânmihaiu, o gresie relativ slab cimentată, caracteristică bazinului Almaşului.  Apa a avut şi are un rol semnificativ la modelarea acestor roci. Datorită alunecărilor de teren formele acestor elemente naturale se pot modifica de la an la an. 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

O vizită la castru - Porolissum (Moigrad)

     Moigrad este un sat din judeţul Sălaj, situat la 10 km de oraşul Zalău,  așezat într-o mică depresiune.
    Hotarul Moigradului este format din multe dealuri dintre care se remarcă Măgura (504 m), pe care se exploatează o carieră de piatră. Măgura Moigradului este o aşezare dacică din epoca dinainte de cucerirea romană şi imediat după cucerire. Au fost identificate aici elementele de fortificaţie ale aşezării, pe trei dintre laturile platoului. În interior au fost identificate locuinţe de suprafaţă, locuinţe semiadâncite, precum şi gropi anexe ale locuinţelor. S-a lămurit, în parte, problema aşa ziselor "gropi rituale" de tip Moigrad. A ieşi la iveală un material dacic în cantitate mare şi foarte relevant, care permite acum o serie de precizări de natură cronologică, socială şi chiar etnică.

    La Moigrad un obiectiv turistic important îl reprezintă Porolissum, castrul roman. Porolissum reprezintă unul dintre cele mai importante centre ale Daciei Romane. Castrul roman a fost construit în jurul anului 106 d.H., pe lângă aşezarea dacică de la care a preluat şi numele. În jurul acestuia s-a dezvoltat un sistem defensiv constând în valuri, ziduri, şanţuri de apărare şi o serie de castre mai mici. Porolissum a devenit şi un important centru administrativ, economic şi civil, iar aici se găsea atât populaţia dacică locală cât şi coloniştii romani. Datorită forţei sale militare, Porolissum a fost cheia de boltă a apărării Daciei de nord-vest. Probabil, a fost şi capitala Daciei Porolissensis. Porolissum a fost un puternic centru de răspândire a romanităţii, atât în provincie cât şi în afara ei. 

   Dar gata cu lecţia de istorie pe ziua de azi.

   Tot ce vă mai pot spune despre Porolissum, este că astăzi acesta este unul dintre cele mai bine conservate, păstrate situri arheologice din România. 

  De cum intri în Moigrad zăreşti semnul care îţi arată că ai ajuns la castrul roman. Dar dacă nu reuşeşti să ajungi din prima, oamenii locului sunt mult mai mult decât binevoitori, explicându-ţi în amănunt cam pe unde anume trebuie să o iei. Noi am ajuns pe acolo într-o zi de duminică, de sărbătoare, şi singurul moigrădean pe care am îndrăznit a-l întreba: "Spre Porolissum?" a dat din cap ca da şi apoi ne-a explicat ceva, cu gesturi foarte amănunţite cum că trebuie să ajungem la un cimitir şi încă ceva legat de un borcan de poliţie. Mai multe nu am reţinut pentru că omul, foarte binevoitor de altfel, nu prea avea cuvintele la el. O fi fost de la palincă? Am râs de nu am mai putut şi am purces la drum.

    La Porolissum ajungi cu maşina, plăteşti o taxă şi vizitezi. O lume de demult. Treci o vamă romană, vezi clădirile publice, bazinele cu apă, templul şi taberna, locuinţele de suprafaţă şi cu multă imaginaţie pătrunzi în amfiteatru. O lume de demult, uitată, poate. Strămoşii noştri au fost de acolo...daci şi romani. Au locuit acolo, au vieţuit împreună: ocupaţi şi ocupanţi, într-o uniune perfectă din care am ieşit noi, românii. N-ai cum să nu te gândeşti la lucrurile astea, odată ce ai păşit pe Porta Praetoria. Ce altă senzaţie să încerci când picioarele tale calcă pe drumul roman construit cu atâţia şi atâţia ani în urmă? Construit din piatră, pietriş de râu sau blocuri masive de piatră aşezate pe o fundaţie solidă, drumul roman a reprezentat, după cum bine ştim, unul din elementele de bază, de organizare ale Imperiului Roman.

Porta Praetoria

Porta Praetoria

Drum roman

Drum roman

  Amfiteatrul roman din Porolissum e foarte bine conservat. Aici se organizau, cu ocazia unor zile festive spectacole pentru distracţia populaţiei: lupte de gladiatori (munera), vânătoare de animale (venatio), acrobaţii, jocuri scentice mitologice sau chiar execuţii publice. Dreptul de a ţine spectacole era acordat unor aşezări importante, numai prin hotărârea senatului de la Roma. Aşa încât Porolissum era cu siguranţă o aşezare de prestigiu. 

Amfitreatrul

Amfiteatrul

 

  Spre seară am întâlni acolo tinerii din Moigrad care vin pentru un joc de cărţi şi un fotbal în aer liber. Nişte căluţi şi multe vaci, de prin partea locului pasc nestingherite pe pajiştea din jurul castrului roman. Un peisaj rustic liniştitor. Nu ştiu dacă e chiar ok, dar..suntem totuşi în România, iar locul merită văzut cu prisosinţă.. 

 

cladire sacră

 

 

templul şi taberna

 

 

Grădina Botanică - Jibou

     Zilele astea am discutat cu o nouă amică, cu care tind să sper că împărtăşim aceeaşi pasiune - florile netăiate - cum numesc eu această relaxare sau pasiune. În scurt timp ne vom şi întâlni pentru o cafea şi un schimb de plante, frunze, bobi etc. Dar nu despre asta vreau să spun azi, aici. Mi-am adus aminte de vizita pe care am făcut-o acum ciţiva ani la Grădina Botanică din micuţul oraş românesc Jibou.

    Grădina botanică de la Jibou cunoscută sub numele de Grădina Botanică "Vasile Fati", după numele celui care s-a zbătut ani la rând pentru a demonstra că parcul din împrejurimile castelului Wesselenyi, unde funcţiona liceul la care era profesor de biologie, este potrivit pentru organizarea unei grădini botanice. 

   Grădina Botanică este situată în partea de nord-est a oraşului Jibou, pe terasa a doua a râului Someş.

   Grădina Botanică "Vasile Fati" este organizată pe sectoare. Fiecare sector grupează plantele dintr-un anumit punct de vedere, având şi un complex de sere colecţionare, de microproducţie şi cercetare. 

   În cadrul grădinii botanice mai funcţionează un acvariu şi un mic parc zoo. 

   Există aici şi o mică şi cochetă grădină japoneză unde poţi face fotografii romantice persoanei iubite. 

 

 

 

mica gradina japoneză

Menţionez că ultima imagine, cea cu gradina japoneză, este preluată de pe http://simplis.wordpress.com