O noapte, un oraş, o cetate

    Nu ştiu ce aş putea spune acum despre Sighişoara. Ar fi foarte multe, cu siguranţă. Doar că noaptea e frumoasă acolo. Sau mai bine spus Sighişoara e frumoasă şi noaptea.
    

Drumul spre mare cu trenul

    În vremuri de demult, când eram tineri, mergeam la mare cu trenul. Nu călătoream cu trollerele, cum e moda acum, ne luam rucsacii în spinare şi porneam la picior până la gară. Aproape de orele 23 din noapte, pleca din gara Iaşi spre Marea Neagră, acceleratul Iaşi - Mangalia, adică unul din "Trenurile Soarelui". Upphhhh...cineva îl denumise "Trenul groazei". Poate fiindcă ştia că i se potrivea mai bine. Nu spun că nu era frumoasă călătoria, că nu ne distram pe cinste până ajungeam la mare, dar răsăritul soarelui ne prindea undeva pe la staţia Agigea Ecluză, găsindu-ne pe jumătate adormiţi, încercănaţi, murdari, învăluiţi în fum de ţigară.

   Trenul pleca aproape full din gara Iaşi, iar din fiece gara de pe ruta sa, se tot umple cu tineri, copilandri zgomotoşi şi guralivi ce nu-i lăsau pe cei trecuţi de-o anumită vârstă să se odihnească puţintel.

   Iar "Trenul Soarelul", accelerat puternic se îndrepta spre mare cu o viteză fantastic de uimitoare. Cred că până şi trenul însuşi era uimit de viteza cu care mergea şi, probabil, cuprins de panica depăşirii vitezei recomandate se apuca să staţioneze prin fiecare, haltă, pădure, câmp sau orice pârloagă uitată de lume, în aşteptarea a nu ştiu ce semnale de liberă trecere. Poate se mai odihnea şi el, niţel. Aşa se face că nici nu plecam bine din Iaşi, că la vreo câţiva km, în pădure la Bârnova, staţionam cam vreo jumătate de oră admirând o bucată din lună.

   În timpul ăsta îmbietor la romantism, trenul răsuna a strigăte de voioşie: "Lupiiiii uăiiiiiiiiiiii.....Lupiiiiiiiii uăiiiiiiii".

   Mirific! 

   Şi tot aşa cu "Lupiiiii uăi..." din două în două ore, ajungeam dimineaţa în celălalt capăt de ţară, la marea cea mare şi neagră şi frumoasă şi etc. etc., tot felul de adjective (mai puneţi şi voi câteva, că sunt în pană zdravănă de idei). 

   Pe pod la Cernavodă, de obicei, iarăşi, staţionam puţin. Şi auzeai pe câte unul strigând, atât cât îl mai lasau coardele vocale: "Mareaaaaaaaaa uăiiiii........." urmat de hohore de râs şi alte manifestări ce exprimă starea de bucurie evidentă. Doar veneau moldovenii la mare, ce naiba! Astfel că ajungeam, într-un final la mare.

   Nici nu ne cazam bine că ne şi înfingeam în una din terasele deschise pe faleză pentru a ne lua micul dejun format dintr-o cafea, o pizza şi o bere. 

   Vremuri hazlii !

în gara Eforie Sud, aşteptând trenul spre casă

La vară, din nou la "Bunica"

   Zilele trecute am vorbit la telefon cu prietenii noştri de la mare, mai precis din Constanţa. Aşa se face că m-a cuprins dorul de mare, după cum probabil v-aţi dat seama din postările anterioare pe acest subiect. Ei bine,  erau bucuroşi şi ne aşteaptă. Aşa că şi anul acesta îi vom vizita şi vom face plajă în vestita staţiune de pe litoral, "Perla" Mării Negre...staţiunea cu nume sinonim pentru bunica....MAMAIA!!!! Prietenii noştri stau în Constanţa, doar la o aruncătură de băţ de barierele lui Mazăre, aşa cum le ştie toată lumea, cele instalate la intrarea în staţiunea Mamaia.

   O staţiune cosmopolită, aglomerată. Vizitată de cei cu bani, mai ales în partea de nord a ei, unde se află vestitele cluburi de noapte, de fiţe, hotelurile de 5 stele, cel al lui Hagi, cel şi mai fiţos ce poartă nume de câine, locurile unde maşinile parcate au numerele de înmatriculare scoase...unde fetele sunt de plastic (cele mai multe), iar baieţii se cred toţi mai tari ca Bote. 

Bamboo

Iaki 

Rex

   Dar Mamaia e şi staţiunea celor cu buzunare nu prea pline sau poate aproape deloc, unde plaja e frumoasă şi plină de turişti cu copii, veniţi de prin toate colţurile ţării. Unii nu o plac deloc pe Mamaia din diverse motive care mai de care mai din domeniul filozofiei. 

   Îmi place Mamaia pentru că am parte de oameni care mă găzduiesc cu drag, făcându-mă să mă simt ca acasă, asta în primul rând.

   Îmi place Mamaia pentru că nu apuci să te odihneşti, să te plictiseşti, pentru că e o agitaţie continuă şi pentru că sunt foarte mulţi copii. 

  Îmi place Mamaia pentru că are Aqua Magic, dar şi Delfinariul, unde mergeam de pe vremea când eram mică, pentru a-l vedea pe Marc, delfinul, făcând acrobaţii. A murit săracul acum vreo doi ani, parcă. Acum sunt doi delfinaşi noi şi abia aştept să îi vadă şi micuţa mea.

   Îmi place Mamaia pentru că are plaja lată şi intrarea lină în mare, fără valuri mari, numai bună pentru joaca celor micuţi.

   Îmi place Mamaia pentru că are apă curată...eu cel puţin aşa am prins-o de câte ori am mers acolo. 

   De mâncat se mănâncă bine la "împinge-tava", aşa cum zice soţul meu, la o terasă cu copertina mare şi roşie, situată cam la jumătatea distanţei dintre barierele de la intrare şi plajă, foarte aproape de hotelul Parc. Iar o shaormerie foarte faină, de unde nu rişti să iei vreo salmonella sau mai ştiu eu ce, se află tot cam pe acolo, ceva mai aproape de plajă. Bere ieftină şi la pahar pe plajă, cafeaua destul de acceptabilă, şezlonguri cu umbrelă mare...apă şi soare.

 

 Palmierul unde tot turistul se pozează

 

   Şi cele două mari plăceri ale noastre: hamsiile şi vata pe băţ

   Aşa că...anul ăsta la mare, iar la Mamaia....