joi, 24 februarie 2011

Întoarcere în timp

   Nu am găsit alt titlu pentru mica mea postare de azi, decât : Întoarcere în timp. Şi asta pentru că acum câţiva ani am făcut cu bună ştiinţă o întoarcere în timp. 
   Locul unde s-a petrecut acest eveniment: oraşul Şimleu Silvaniei. Situat în partea de vest a judeţului Sălaj, la o distanţă de 29 km pe şoseaua naţională D.N. 1H faţă de municipiul Zalău, reşedinţa judeţului Sălaj. Oraş transilvănean, cald şi frumos, dar zguduit în 1940 de cutremurul hortysto-hitlerist, ca întreaga Transilvanie de Nord şi nu numai. Aici a fiinţat unul din ghetourile de pe teritoriul Transilvaniei de Nord, ghetou ale cărui rămăşiţe mai pot fi vizitate şi astăzi de cei dormici să nu uite şi să înveţe că trecutul nu se poate repeta.
   În centrul oraşului Şimleu Silvaniei vei găsi vechea sinagogă. Datorită donaţiilor din străinătate şi eforturilor unui evreu american originar din Nuşfalău (comună învecinată cu oraşul), Alex Hercht, în vechea sinagogă funţionează, din 2005, Muzeul Memorial al Holocaustului din Transilvania de Nord.



  Se află, aici, expuse documente referitoare la regimul brutal şi atrocităţile comise de-a lungul timpului asupra evreilor, de către regimul vremii.  Sunt imagini cutremurătoare menite să dezvăluie realitatea crudă pe care evreii au trăit-o în anii '40, în Transilvania de Nord. Sunt expuse lucruri care au aparţinut unor evrei, fotografii, cărţi şi alte obiecte cu semnificaţie. 

  Întrucât funcţionează în interiorul unei sinagogi, care încă mai are nevoie de reparaţii şi recondiţionări continue, vei găsi aici şi documente vechi, cărţi şi obiecte de cult mozaic, specifice unei sinagogi.
 
   Muzeul poate fi vizitat gratuit, după ce îţi scrii frumos numele în cartea (caietul) de oaspeţi, închizi telefonul mobil şi-ţi stăpâneşti o lacrimă privind chipurile din fotografii.
 Contează că au fost evrei?  Mai contează azi că eşti evreu? 
   Fiecare e liber să simtă cât poate. Dar: " A Ierta Da , A Uita NU". 


14 comentarii:

  1. E bine să nu uităm acele timpuri, în ideea de a nu repeta greşelile de atunci. Anul trecut am trecut şi eu pragul pentru prima oară unei sinagogi în Braşov şi am rămas plăcut impresionată de frumuseţea lăcaşului. Dacă aveţi trecere pe acolo, vă recomand să vă duceţi. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, trist dar adevarat...O pata rusinoasa asupra istoriei omenirii..

    RăspundețiȘtergere
  3. Pentru mine a fost mai mult decît tulburător. A fost cutremurător... deşi ştiam la ce să ne aşteptăm cînd vom păşi în muzeu. Mai ales că am avut şi un fel de "păţanie" cu cei ce au în grijă muzeul, păţanie ce ne-a amuzat la maxim, astfel încît am intrat destul de "relaxat"... Mi-a trecut relaxarea cînd am vazut expuse fotografii incredibile, articole din ziarele vremii, acte oficiale din partea lui Carol al II-lea şi a autorităţilor, scrisori din ghetou către rude de afară, tot felul de acte menite să organizeze exterminarea evreilor, cereri de-ale celor închişi ori de-ale rudelor lor, poze, poze, poze...

    Păcat că materialele video ce rulau în diversele secţiuni ale muzeului (cu mărturii ale localnicilor şi celor implicaţi) erau în limba maghiară şi nu aveau nici o traducere, titrare...

    RăspundețiȘtergere
  4. Carmen, cănd vom trece prin Braşov să ştii că-ţi vom cere indicaţii spre sinagogă ;)

    RăspundețiȘtergere
  5. Cutremurător ceea ce s-a întâmplat cu evreii,polonezii, țiganii, în perioada mult frământată dinaintea și în timpul celui de-al doilea Război Mondial, în Europa. Referitor la afirmația că istoria nu se repetă, tocmai aici trebuie avut grijă să facem în așa fel încât să nu se repete iar prejudecățile, practicile discriminatorii să dispară sau să se dilueze.

    RăspundețiȘtergere
  6. Bine punctat, Ralu, ca de obicei. Practicile discriminatorii nu cred ca vor disparea vreodata, dar macar daca s-ar mai dilua. Desi si in ceea ce priveste diluarea lor am ceva retineri. Eu port ca medalion, steaua lui david, de multi multi ani si starnesc inca mai vederea ei starneste unora priviri nu tocmai ingaduitoare.

    RăspundețiȘtergere
  7. Daca traiesti intr-o zona multietnica, ajungi sa fii mai tolerant.

    RăspundețiȘtergere
  8. Impresionantă postarea,îmi încălzește inima existența ei.Capitolul acesta este un capitol foarte sensibil pentru mine și aproape de inima mea.Mulțumesc cu recunoștință.

    RăspundețiȘtergere
  9. se-cret, multumesc pentru apreciere si pentru vizita. acesta este un capitol aproape si de inima mea...uitat de multi sau negat de si mai multi.

    RăspundețiȘtergere
  10. Alice, ma bucur ca ai fost si in orasul meu natal. Ai mei au casa la poalele dealului, chiar sub salcami si tufe de liliac. Este foarte frumos. Spre rusinea mea, n-am fost niciodata la Sinanoga. Nici nu stiam ca se poate intra. Multumesc pentru informare. Te pup!

    RăspundețiȘtergere
  11. Eu am fost demult acolo, din câte îmi amintesc nici nu se plătea atunci taxă de intrare (de taxă foto nici nu se auzise :D), părea lăsat de izbelişte, dar totuşi era frumos. Dar acum arată îngrijit, cu totul altfel. Clar trebuie să merg. Fotografiile sunt tare faine, îmi place când este ceaţă, dă un efect interesant, chiar misterios :)

    RăspundețiȘtergere