O vizită la castru - Porolissum (Moigrad)

     Moigrad este un sat din judeţul Sălaj, situat la 10 km de oraşul Zalău,  așezat într-o mică depresiune.
    Hotarul Moigradului este format din multe dealuri dintre care se remarcă Măgura (504 m), pe care se exploatează o carieră de piatră. Măgura Moigradului este o aşezare dacică din epoca dinainte de cucerirea romană şi imediat după cucerire. Au fost identificate aici elementele de fortificaţie ale aşezării, pe trei dintre laturile platoului. În interior au fost identificate locuinţe de suprafaţă, locuinţe semiadâncite, precum şi gropi anexe ale locuinţelor. S-a lămurit, în parte, problema aşa ziselor "gropi rituale" de tip Moigrad. A ieşi la iveală un material dacic în cantitate mare şi foarte relevant, care permite acum o serie de precizări de natură cronologică, socială şi chiar etnică.

    La Moigrad un obiectiv turistic important îl reprezintă Porolissum, castrul roman. Porolissum reprezintă unul dintre cele mai importante centre ale Daciei Romane. Castrul roman a fost construit în jurul anului 106 d.H., pe lângă aşezarea dacică de la care a preluat şi numele. În jurul acestuia s-a dezvoltat un sistem defensiv constând în valuri, ziduri, şanţuri de apărare şi o serie de castre mai mici. Porolissum a devenit şi un important centru administrativ, economic şi civil, iar aici se găsea atât populaţia dacică locală cât şi coloniştii romani. Datorită forţei sale militare, Porolissum a fost cheia de boltă a apărării Daciei de nord-vest. Probabil, a fost şi capitala Daciei Porolissensis. Porolissum a fost un puternic centru de răspândire a romanităţii, atât în provincie cât şi în afara ei. 

   Dar gata cu lecţia de istorie pe ziua de azi.

   Tot ce vă mai pot spune despre Porolissum, este că astăzi acesta este unul dintre cele mai bine conservate, păstrate situri arheologice din România. 

  De cum intri în Moigrad zăreşti semnul care îţi arată că ai ajuns la castrul roman. Dar dacă nu reuşeşti să ajungi din prima, oamenii locului sunt mult mai mult decât binevoitori, explicându-ţi în amănunt cam pe unde anume trebuie să o iei. Noi am ajuns pe acolo într-o zi de duminică, de sărbătoare, şi singurul moigrădean pe care am îndrăznit a-l întreba: "Spre Porolissum?" a dat din cap ca da şi apoi ne-a explicat ceva, cu gesturi foarte amănunţite cum că trebuie să ajungem la un cimitir şi încă ceva legat de un borcan de poliţie. Mai multe nu am reţinut pentru că omul, foarte binevoitor de altfel, nu prea avea cuvintele la el. O fi fost de la palincă? Am râs de nu am mai putut şi am purces la drum.

    La Porolissum ajungi cu maşina, plăteşti o taxă şi vizitezi. O lume de demult. Treci o vamă romană, vezi clădirile publice, bazinele cu apă, templul şi taberna, locuinţele de suprafaţă şi cu multă imaginaţie pătrunzi în amfiteatru. O lume de demult, uitată, poate. Strămoşii noştri au fost de acolo...daci şi romani. Au locuit acolo, au vieţuit împreună: ocupaţi şi ocupanţi, într-o uniune perfectă din care am ieşit noi, românii. N-ai cum să nu te gândeşti la lucrurile astea, odată ce ai păşit pe Porta Praetoria. Ce altă senzaţie să încerci când picioarele tale calcă pe drumul roman construit cu atâţia şi atâţia ani în urmă? Construit din piatră, pietriş de râu sau blocuri masive de piatră aşezate pe o fundaţie solidă, drumul roman a reprezentat, după cum bine ştim, unul din elementele de bază, de organizare ale Imperiului Roman.

Porta Praetoria

Porta Praetoria

Drum roman

Drum roman

  Amfiteatrul roman din Porolissum e foarte bine conservat. Aici se organizau, cu ocazia unor zile festive spectacole pentru distracţia populaţiei: lupte de gladiatori (munera), vânătoare de animale (venatio), acrobaţii, jocuri scentice mitologice sau chiar execuţii publice. Dreptul de a ţine spectacole era acordat unor aşezări importante, numai prin hotărârea senatului de la Roma. Aşa încât Porolissum era cu siguranţă o aşezare de prestigiu. 

Amfitreatrul

Amfiteatrul

 

  Spre seară am întâlni acolo tinerii din Moigrad care vin pentru un joc de cărţi şi un fotbal în aer liber. Nişte căluţi şi multe vaci, de prin partea locului pasc nestingherite pe pajiştea din jurul castrului roman. Un peisaj rustic liniştitor. Nu ştiu dacă e chiar ok, dar..suntem totuşi în România, iar locul merită văzut cu prisosinţă.. 

 

cladire sacră

 

 

templul şi taberna